Tushar Advani

este civicprenorul empatic din spatele inițiativelor sociale utile și necesare

Numele meu este Tushar. Sunt originar din India și stau în România de 6 ani. Am terminat Facultatea de Economie a Turismului, am lucrat în mai multe domenii, iar acum nu mai lucrez, pentru că nu simțeam că făceam ceva cu impact și voiam să fac ceva mai mult pentru mine. De aceea am decis să las job-ul și să lucrez la o aplicație pentru sănătate mintală. Ăsta sunt eu în momentul de față.

Cu adevărat pot să zic că sunt o persoană destul de complexă. De foarte multe ori sunt pregătit și entuziasmat să pot să ajut oamenii, dar am zile în care simt că nu pot să fac absolut nimic, că nu merit să fac ceva sau nu merit ceva. De multe ori când lumea mă vede pe Facebook și Instagram, ei văd numai partea în care fac chestii mișto, dar toată treaba care se întâmplă în spate mă termină psihic. Încerc să nu arăt asta oamenilor. Sunt deschis vorbitului despre emoții și sunt destul de vulnerabil, dar nu arăt foarte des pe social media. 

Am primit de multe ori de la persoane cu care nu mă cunoșteam câteva mesaje de genul: Nu credeam că și tu ai anxietate sau și tu ai frică de vorbit în public. Din ce am văzut în online, nu pari deloc așa. Cu adevărat, consider că sunt o persoană destul de anxioasă în situații sociale, dar încerc să mă descurc cât de cât.

Iubesc oamenii în general. Îmi place să creez comunități, să iau o cauză și prin intermediul ei să aduc mai mulți oameni împreună. Iubesc să gătesc, să cânt, citesc foarte mult, iubesc să ajut oamenii și să fiu amabil în orice situație. Orice se întâmplă I try to be as kind as possible to people. 

Cred că lucrurile pe care le detest nu sunt foarte multe. Sunt o persoană foarte tolerantă. Detest când trecem de pragul acela în care cumva se întâmplă o chestie pe care o faci sau ai o opinie care rănește pe cineva. Nu sunt foarte multe lucruri pe care le detest. Mai mult îmi place să iubesc.

Cred că ultima lună a fost foarte grea. Așa cum am zis, am plecat de la job-ul meu și mă gândeam extrem de mult la lucrul acesta pentru că părinții și oamenii din jurul meu îmi ziceau că iau o decizie greșită sau aveam momente în care din cauza asta, dar și din alte motive, simțeam că poate chiar e o decizie greșită și dacă plec nu o să mai reușesc să fac absolut nimic cu viața mea. Am avut foarte multă anxietate pe partea asta.

Cumva mi-am dat seama că în ultima perioadă devenise totul monoton, ca o rutină care nu îmi plăcea deloc.

Se întâmplau și lucruri bune, dar nu puteam să mă focusez așa de mult pe ele. Voiam să fac mai mult decât făceam în momentul acela. În loc de ceea ce îmi ziceau părinții, am decis să trec peste și să am încredere în mine că pot să fac și mai multe lucruri bune. A fost o decizie foarte grea pentru mine să plec de la job-ul acela, dar mă gândeam că odată cu trecerea timpului poate o să fie mai bine.

Cred că empatia. Eu mă înțeleg foarte bine cu lumea din jurul meu și cumva empatizez cu toți. Nu sar la concluzii, fiind destul de calm și empatic, iar când cineva are o altă părere ca mine, nu zic «E greșit.»; ascult părerile persoanelor respective și încerc să înțeleg lucrurile în loc să fiu negativ sau să le zic că opinia lor nu contează. Empatia mă ajută foarte mult și în proiectele pe care le am. Nu doar că empatizez cu oamenii, dar cumva, lucrul acesta face ca echipa și oamenii din jurul meu să se simtă comfortabil cu mine și să fie deschiși când vine vorba de lucrat împreună și putem să vorbim fără a avea așa de multe probleme.

Doar să spuneți «DA!». Cred că le-aș spune faptul că orice decizie ați luat it cannot get worse. Nu o să ajungeți în situația în care să nu mai puteți să vă ridicați. Mereu să priviți lucrurile din perspectiva obiectivă și cumva say yes to every opportunity pentru că you never know where it takes you. 

În plus, așa îți dai seama și de ce îți place să faci și dacă vrei să îți urmezi visul, pur și simplu do it și cere ajutor.

De multe ori ne gândim că putem să facem totul singuri, dar sigur avem nevoie la un moment dat de ajutor din partea cuiva.

Știu că este greu să cerem ajutor, dar fă-o. Asta poate fi benefic și pentru persoana care te va ajuta. 

Cred că ar fi Beniamin. Este prietenul meu cel mai bun în afara de Cristi (Drăgan). El a avut foarte multe schimbări în tot ce a făcut și mi se pare că e un om minunat. Face lucruri care îi plac și este cu mine când vine vorba de «Yes theory»; suntem amândoi fani a acesteia.

Îmi place că face lucruri  spontane, cu și din pasiune, cred că ar avea foarte multe povești de spus.

Aș mai menționa oamenii din Generația VOT. Sunt foarte mulți tineri implicați. Poate nu știi ce vrei să faci sau cum, dar vei găsi.

Dacă nu găsești ceva, poți iniția chiar tu. Dacă ai nevoie de ceva pe partea asta de inițiere, poți să mă contactezi și ajut cu cel mai mare drag.