Raluca Anton

este civicprenoarea cu psihoterapia și sensul la purtător

Începe cu și despre tine. Cine ești tu cu adevărat?

Un om care nu contenește a se mira câte lucruri poate descoperi despre propria persoană dacă își dă voie să se privească cu deschidere și curiozitate.

Deviza ta pentru şi în viață?

Suntem de părere că fiecare se ghidează zi de zi în funcție de un motto.

Schimbarea este o ușă care se deschide din interior înspre exterior.

Iubeşti să…?
Detești să…?

Iubesc să mă descopăr cu toate laturile mele mai mult sau mai puțin ascunse.
Detest să mă descopar cu toate laturile mele mai mult sau mai puțin ascunse.

Eu cred că fiecare dintre noi avem în noi înșine tot ce este nevoie pentru a crește și a ne dezvolta. Resursele de care avem nevoie pentru a începe sunt la noi. Începem să credem în noi înșine după ce începem să facem lucruri și să vedem rezultatele, și nu invers.

Eşti psiholog. Asta îți doreai să devii de când erai mică?

Sunt psiholog, dar mi-am dorit să devin polițist.

Cum ai reușit să te conectezi cu vocația ta? 

Ce presupune o zi din viața ta ca psiholog?

Raluca Anton

Nu simt să fi depus vreun efort vreodată pentru a mă conecta cu a fi psiholog. Mi se pare că mi-am găsit locul în lumea asta și acesta este și unul dintre motivele pentru care nu îmi e clar care este limita dintre mine ca individ și profesia pe care o am. În mod normal, cred că a fi psihoterapeut înseamnă a sta mai mult în cabinet, dar eu nu am putut face niciodată doar asta. Așa că nu am nicio zi din săptămână la fel cu alta. Asta pentru că îmi place foarte mult să le vorbesc oamenilor despre psihologie, așa că fac asta în mediul online, la diverse evenimente, în traininguri prin companii sau cursurile pe care le organizez eu. Așa că am o viață profesională foarte dinamică și asta mă bucură mult.

De ce studii ai avut nevoie pentru a deveni psiholog?

Ce facultate recomanzi în domeniu (în România sau în străinătate)?

Eu am absolvit Facultatea de Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, unde am finalizat și masteratul, iar apoi studiile doctorale. Nu am avut experiența studiului în străinătate, dar cred că orice experiență multiculturală poate să vină cu nenumărate beneficii. Piața este acum extrem de ofertantă din perspectiva studiilor așa că, în funcție de posibilitățile fiecărui absolvent, sigur se găsește o variantă pentru cei care își doresc să studieze.

Raluca Anton

Cum a fost școala pentru tine?

Ce ți-ai dorit să experimentezi în școală și nu ai avut ocazia? Ceva ce poate n-avem nici astăzi, dar crezi că ți-ar fi prins bine și poate te-ar fi „propulsat” mai repede „pe orbita” ta?

Mie mi-a plăcut mereu “școala”. Mi-a plăcut să învăț, să studiez despre diverse lucruri, am fost interesată de cunoaștere și cred că acesta este și motivul pentru care nu am simțit vreodată că mă plictisesc. Ce mi-ar fi plăcut să experimentez la școală este un sistem mai dinamic, mai ancorat în piața muncii.

Nu aș fi vrut să fiu propulsată mai devreme pe orbita mea. Eu cred că fiecare lucru are un ritm propriu pe care e important să îl respectăm. Ce cred însă, este că fiecare dintre noi avem responsabilitatea parcursului academic și a creșterii noastre.

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face este să dăm vina pe ceilalți: profesorii, școala, sistemul. Însă, în final, cred că a sta cu noi înșine, a ne clarifica perspectivele, a cere ajutor pentru a ne găsi vocația dacă simțim că nu am descoperit-o, încă este cel mai sănătos lucru care ne poate, întâi de toate, purta către orbita, și apoi ține de noi să parcurgem această călătorie.

Împărtăşeşte-ne un „eşec” care s-a dovedit a fi un „succes”.

Faptul că nu am intrat la școala de poliție.

Care a fost o provocare/un moment definitoriu în viața ta din punct de vedere profesional?

Momentul în care am decis să plec din orașul natal, unde eram consilier școlar la liceul pe care l-am absolvit și am dat examen de admitere la doctorat. A fost cea mai puternică turnură pe care viața mea profesională a luat-o vreodată.

Ce ți-ai spune ție cea de la vârsta de 17 ani?

Să nu renunț la mine și să-mi amintesc constant că fiecare decizie și fiecare moment are un rol și un rost chiar dacă în momentul acela nu îl înțeleg. Și, poate, uneori, să învăț să încetinesc ritmul.

Ce anume ai schimba/îmbunătăți la parcursul tău profesional dacă ai avea o mașină a timpului?

Nu cred că aș îmbunătăți sau schimba ceva. Cred că am ajuns într-un punct în care pot să văd rolul fiecărei experiențe pe care am avut-o și să le ofer acestor experiențe sensul de care am nevoie acum. Mi-ar fi plăcut, totusi, să nu fi forțat anumite decizii in diverse momente și să fi avut abilitatea de a mă opri și a mă uita mai mult, cu adevărat, la mine insămi și nu la rolurile pe care le îndeplineam.

Raluca Anton

Unde te vezi în viitor?

Unde vei fi și cum vei fi, spre exemplu, peste 3 ani?

Îmi doresc să predau cât mai mult, să investesc în creșterea generațiilor viitoare de psihologi și psihoterapeuți, îmi doresc să am oportunitatea de a-mi aduce un mic aport în sistemul de învățământ și să mai scriu vreo 2-3 cărți (acest lucru din urmă îmi aduce multă bucurie).

Cum anume te pregătești pentru #ViitorulTău?

Care-s micile lucruri de zi cu zi pe care le faci, pentru a deveni mai bună, mai flexibilă în gândire, mai pregătită pentru schimbare?

Mă asigur că sunt mereu la zi cu studiile, cărțile, autorii din domeniul meu de activitate. Îmi fac planuri și visuri, le las să se așeze și apoi mă uit cu o privire practică înspre ele pentru a vedea cum ar arăta acestea dacă ar fi transpuse în decizii și comportamente.

Muncesc cu drag la toate acestea pentru că știu că altfel ele rămân doar visuri care riscă să se transforme apoi în dezamăgiri, dacă nu fac eu ceva în legătură cu ele.

Ce fel de viitor previzionezi pentru România? 

Atât la capitolul educație, cât și la capitolul antreprenoriat, politici publice, civism…?

Eu cred foarte mult în ritmul firesc al lucrurilor și în oamenii care își doresc să muncească împreună pentru un viitor mai bun al lor, dar și al comunităților din care fac parte. Cred că istoria ne arată faptul că fiecare stat a trecut prin etapele lui, că e nevoie de timp pentru a se construi lumi mai bune și generații mai valoroase, iar noi suntem o verigă dintr-un lanț atât de lung, însă cu un rol atât de important de a menține conexiunile dintre alte verigi. Eu sunt un om optimist, care mereu am crezut că se poate și cu orice mi-am propus, mai devreme sau mai tarziu, lucrurile așa au și fost. Totuși, cred că avem nevoie de oameni și de a crește sentimentul de “împreună”, de apartenență și astfel, prin comunități puse la un loc, creștem o țară.

Ce faci pentru a ajuta la clădirea acestui viitor? 

Cum anume îmbunătățești?

Eu cred că sănătatea emoțională si relațională sunt piloni centrali în a crește generații care să aducă plus valoare. Cred că a vorbi despre asta va aduce un plus valoare și cred că a investi în educația celor din nișa mea profesională va face același lucru.

Ce vrei neapărat să faci până la finalul poveștii tale? 

Ce lași viitorului? Cum anume își va aminti lumea de tine?

Vreau să fiu unul dintre psihologii care au crescut profesional alți psihologi, care să poată spune că au învățat alături de mine (și nu de la mine) să ofere suport celor care au nevoie. Îmi doresc să fiu acest nod care leagă rețele de oameni. Vreau ca oamenii să își amintească de mine drept un profesionist foarte pasionat de ceea ce face și care își face cu respect meseria. Respect față de aceasta, dar mai ales față de oamenii care îi oferă încredere. Vreau ca oamenii să își amintească de mine drept o femeie cu drag de viață și care a investit în creșterea ei și a fiicei ei pentru a nu se trăda pe ele însele. Mai vreau să își amintească de faptul că am fost un om plin de viață care a împrăștiat bucurie în jur.

Raluca Anton

Ce sugestie le-ai da tinerilor „descurajați” pentru a se mobiliza să își urmeze visul?

Eu cred că fiecare dintre noi avem în noi înșine tot ce este nevoie pentru a crește și a ne dezvolta. Resursele de care avem nevoie pentru a începe sunt la noi. Odată ce începem, eu garantez că ne vin alături oameni care să ne susțină în ceea ce ne dorim. A sta și a aștepta să primim este o trădare de sine. A sta să ne plângem că alții nu fac și alții nu ne susțin este o dovadă de lașitate. Începem să credem în noi înșine după ce începem să facem lucruri și să vedem rezultatele, și nu invers.

Te rugăm să dai leapșa către cine consideri că ar trebui să fie în lumina monitoarelor.

Argumentează-ți succint alegerea, împărtășește pe scurt de ce îl/o vrei pe el/ea la #Storyada, în fața tinerilor care se pregătesc să-și ia inima-n dinți și lumea-n piept…?

I-aș da leapșa colegei mele, Andrada Lupșe. Unul dintre cei mai faini terapeuți de cuplu, un om cu care împărtășesc multe pasiuni când vine vorba de timpul liber și cu care pot râde până la lacrimi.

Raluca Anton