Miruna Dominik Garcea

este adolescenta multipotențială

“Câteodată, multe se pot concentra într-un cuvânt. Cuvintele nu au un singur sens ca în dicționar, ele sunt pline de alte cuvinte, de imagini, de senzații, de un fel de gândire-simțire difuză”. Eu sunt Miruna, am 17 ani și studiez în clasa a XI-a la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu pe profilul matematică-informatică intensiv. De mică am fost atrasă de ideea de a îmi extinde orizonturile, astfel că, activitățile extracurriculare au început încă  de la o vârstă fragedă. Experiența mea a prins culoare în urmă cu 8 ani când am avut oportunitatea de a mă implica într-un proiect la nivel național. Implicarea mea a continuat pe o direcție ascendentă: participarea în proiecte Erasmus+, voluntară în tabăra organizată de Internațional Youth Fellowship Korea, coordonarea departamentului de PR a evenimentului TEDx Târgu-Jiu, ocuparea funcției de vicepreședinte la asociația de tineret Gutenberg. În prezent sunt președinte al clubului de voluntariat Interact Târgu Jiu, dar și secretar executiv în cadrul Consiliului Județean al Elevilor Gorj.

Aceste experiențe m-au ajutat să îmi șlefuiesc modul de a interacționa cu oamenii și să mă dezvolt pe toate planurile. 

Iubesc să iau parte la activități diverse și să mă dezvolt pe toate planurile, astfel încât să am o cultură generală bogată.

Detest momentele când mă limitez la zona mea de confort și nu reușesc să mă autodepășesc.

Dacă nu ești parte din soluție, ești parte din problemă.

Sunt un om într-o continuă schimbare, iar motivarea acestei afirmații stă în faptul că, de la an la an, modul în care percep lucrurile se schimbă și implicit „cine sunt”. Sunt suma lucrurilor cu care interacționez.

Când eram mică îmi doream să devin altceva, să am profesii diferite și să pot să am informații din toate domeniile. Pe parcursul anilor am înțeles că dezvoltarea vine din activități diverse care mă ajuta să-mi dezvolt aptitudinile. 

Consider că fiecare persoană are o anumită poveste și un mod unic de a trăi viața.

În cazul în care nu aş fi fost „eu” cea de acum, probabil aș fi fost versiunea a ceea ce aș fi vrut să fiu de fapt.

Experimentând cât mai multe lucruri, ai o șansă mare de a-ți identifica viitoarea pasiune.

Îndemn fiecare tânăr să acceseze cât mai multe activități pentru a-și crea disconfort, să vadă cât de confortabil poate fi.

Parcursul pe care l-am avut până acum se datorează unui efort constant, unei curiozități neîntrerupte și pasiunii pentru nou. Sunt constant interesată de toate oportunitățile pe care le are lumea de oferit, fiind absorbită de modul în care funcționează lucrurile și de ce anume funcționează astfel.

Am descoperit Interact în toamna anului 2016 din dorința de a mă integra într-un grup. Nu orice fel de grup, ci unul organizat, bine structurat, cu obiective și aspirații înalte. Am pornit încrezătoare în mine și în forțele proprii, dar nu a fost nici pe departe așa cum speram, având în vedere că nu am trecut rampa interviului.

Nu am considerat acest eveniment un obstacol în dezvoltarea mea, ci o oportunitate pentru a mă impulsiona să revin cu idei noi și îndrăznețe.

Aflată în fața unei noi încercări, am revenit cu forțe proaspete. Ambițioasă din fire, am reușit să mă autodepășesc, să dau viață gândurilor prin transformarea lor în acțiuni de succes. 

Demersul meu în clubul Interact a continuat și mi-am dorit să accesez și ierarhiile superioare.

Mi-am dorit să cunosc atribuțiile postului de secretar pentru a dobândi suficiente cunoștințe ca mai apoi să pot deveni președinte, ceea ce am visat încă de la început.

Superputerea mea este caracterizată de o etică numită „profesionalism grațios”, aplicată în toate domeniile unde activez. Un mod de a face lucruri care încurajează munca de înaltă calitate și subliniază calitățile celor din jurul meu. 

A fi președintele unui club de voluntariat pe timp de pandemie îți deschide alte viziuni spre dezvoltare. Trebuie să te adaptezi unui alt mod de viață, făcând lucruri pe care în condiții normale nu le-ai fi făcut.

Un lucru pe care as vrea să-l țin minte de la vârsta de 17 ani constă în faptul că de-a lungul timpului am învățat că a pune sub semnul întrebării ceea ce te înconjoară este un proces solicitant, dar benefic pentru dezvoltare.

Dezvoltarea mea personală este direct proporțională cu dezvoltarea mea profesională.

Cu toate că nu știm ce ne rezervă viitorul, peste 5 ani mă văd absolvind facultatea la care mi-am dorit dintotdeauna să intru, autoeducându-mă să devin din ce în ce mai bună indiferent de circumstanțe. 

Pregătirea pentru viitor este, câteodată, un proces greu de urmat.

Fiind predominat de un efort academic constant și de activități extracurriculare diverse, viitorul devine în sine o călătorie care fructifică potențialul meu de și spre dezvoltare. 

Din punctul meu de vedere, viitorul României este unul incert, aflându-se la un punct de cotitură din care se poate descrie o direcție ascendentă în ceea ce privește oportunitățile și dezvoltarea societății sau o direcție descendentă, menținându-se trendul de a pleca din țară pentru „a găsi” un viitor mai bun. 

Una dintre pasiunile mele este călătoritul, iar unul din lucrurile pe care îmi doresc să-l realizez până la finalul poveștii mele este să aprofundez atât la nivel de tradiții, cât și de comunicare, națiunile pe care le voi vizita. 

Nu suntem doar ceea ce suntem, ci și ce am fost. EU-ul din viitor nu ar trebui să abandoneze și să uite etapele EU-ului din trecut. Ar trebui să le colecționeze, să le suprapună într-un timp prezent care, precum într-o sincronie perpetuă, adună toate vârstele la un loc. Adevăratele abisuri ale ființei se ascund în  experiențele pe care încercăm să le îngropăm în uitare. 

Tind să cred că lumea o să își amintească de mine drept o persoană datorită căreia au crezut că încă există oameni buni. 

Tinerii nu trebuie niciodată să își piardă speranța. La capătul tunelului îi așteaptă lucrul la care au visat dintotdeauna și pentru care au muncit din greu. Când vrei să te dezvolți armonios, te înconjori de persoane de la care ai ce învăța.