Antoneta Galeș (Tony Mott)
este civicprenoarea cu fericirea la purtător

Începutul
Începe cu și despre tine. Cine ești tu cu adevărat?
Sunt o mulțime de lucruri în același timp: mamă, fiică, soră, prietenă, autoare de romane polițiste, autoare de cărți de dezvoltare personală, coach, specialist și trainer în sănătate mentală, consultant în dezvoltare organizațională. Sunt toate lucrurile acestea la un loc și poate încă multe altele.
Iubeşti și detești să…
Iubesc oamenii și detest minciuna.
Deviza ta pentru și în viață?
Suntem de părere că fiecare se ghidează zi de zi în funcție de un motto.
Atâta timp cât se poate și mai rău înseamnă că acum e bine. În fiecare zi am alt motto, am multe curiozități și prea puține certitudini, știu că nu știu.

Cuprinsul
Eşti autoare de romane. Asta îți doreai să devii de când erai mică?
Știam că fac asta, nu credeam că e o meserie. Nici acum nu mi-e clar ce e.
Dacă nu ai fi fost ceea ce ești astăzi, ce altceva ai fi făcut?
Fac atât de multe lucruri, încât mi-e greu să-mi dau seama ce altceva mi-ar mai rămâne.
Cum ți-ai identificat pasiunea/pasiunile?
Cum ai reușit să ajungi unde ești astăzi?
Din curiozitate. Mereu am fost interesată de cum funcționează mintea umană, cum își creează povești, la ce rezonează. Din această curiozitate pornește tot ceea ce fac.
Împărtăşeşte-ne un „eşec care s-a dovedit a fi un succes”.
Mi-e greu să vorbesc despre succes, e foarte relativ. La fel și eșecul. Prefer să mă uit la experiențe și să verific de fiecare dată ce am învățat.
Care crezi ca este superputerea ta?
Tot curiozitatea. Capacitatea de a mă întreba de fiecare dată ce e în spatele acțiunii unui om, compasiunea față de acesta, fie el sau ea persoană reală sau personaj literar.
Care a fost cel mai dificil moment în viața ta,
din punct de vedere profesional?
Momentul în care am înțeles că e important să-mi dozez eforturile și că sunt responsabilă să-mi port de grijă. Am făcut un burnout în 2010 și de atunci am studiat foarte mult despre lucrurile pe care le putem face să ne fie bine. Să ținem cont și de noi și de ceilalți.

Ce ți-ai spune ție, cea de la vârsta de 17 ani?
E foarte bine ce faci, continuă.
Unde te vezi în viitor?
Unde vei fi și cum vei fi peste 5 ani?
Autoare de romane polițiste publicate în peste 30 de țări. Cred că se vor schimba puțin lucrurile în momentul în care voi fi publicată în Marea Britanie, ar fi trebuit să se întâmple anul acesta, mai vedem dacă reușim acum sau la anul.
Cum anume te pregătești pentru viitor?
Observ și rămân curioasă.
Care este perspectiva ta asupra viitorului?
Ce fel de viitor previzionezi pentru România?
E un timp care urmează să se întâmple, doar că e mai important ce fac acum, ce acțiuni decid eu acum să întreprind pentru acel viitor la construcția căruia contribui.
Vom vedea ce iese, mă gândesc doar la lucrurile care sunt în controlul meu, ce pot face eu.
Oricât e de greu de observat, e din ce în ce mai bine în România.
Ce faci tu pentru a ajuta la construirea acestui viitor?
Toată activitatea mea, fie în slujba organizațiilor, fie în slujba clienților individuali se concentrează pe creștere și dezvoltare.
Ce vrei neapărat să faci până la finalul poveștii tale?
Neapărat vreau să trăiesc până atunci.
Asta înseamnă să observ, să fiu atentă, să mă bucur de lucrurile bune, să mă străduiesc să le corectez pe cele mai puțin bune.

Încheierea
Te invităm la un exercițiu de imaginație: Ce transmiți TU-ului din viitor?
E foarte bine ce faci, continuă.
Ce lași viitorului? Cum își va aminti lumea de tine?
Tipa aia care scria romane și volume de dezvoltare, cu o energie fantastică, de la care am învățat să am mai multă grijă de mine și să fiu mai responsabil/ă pentru viața mea.
O sugestie tinerilor „descurajați”, pentru a se mobiliza să-și urmeze visul?
Să facă în fiecare zi câte ceva, să observe ce au făcut bine, să continue, să se evalueze corect, să accepte că e nevoie de multă muncă. Să fie deschiși și curioși cu privire la viitor.