Ada Galeș
este civicprenoarea – phoenix din spatele cortinei
Începutul
Începe cu și despre tine.
Cine ești tu cu adevărat?
Asta este o întrebare foarte dificilă și cu foarte multă presiune. Cred că ceea ce îmi aduce aminte de fiecare dată când mă atașez de mine într-o anumită perioadă a vieții este că suntem într-o continuă schimbare și cred că acesta e unul din lucrurile care mă definesc, să fiu liberă și deschisă și să pot sa fiu recunoscătoare pentru cine am fost, să accept cine devin și să am grijă de valorile pe care le am și de oamenii din jurul meu.
Este un răspuns metaforic, dar mi-e destul de greu să mă identific cu o meserie și cumva cred că se identifică cu părți din mine, fiecare, adică dacă fac actorie, îmi place pentru libertatea și joaca pe care mi-o oferă. Este o meserie care îmi place enorm de mult, îmi place efectiv să o fac, să repet și e intim; e foarte mult din mine în momentul în care se întâmplă asta.
Deviza ta pentru şi în viață?
Suntem de părere că fiecare se ghidează zi de zi în funcție de un motto.
Da, mă tot gândesc că am avut mai multe de-a lungul timpului; adică dacă parola mea de a deschide calculatorul este așa cum e, cred că lucrurile pe care le-am avut în minte anul trecut sau de o lungă perioada se reliefează în: Surrender și capacitatea de a te lăsa să cazi în gol și a-ți da seama că nu este așa de periculos golul, ci atașamentul pe care îl dezvolți pentru o anumită siguranță. O siguranță despre care avem impresia că există nevoie de ea. Cred că Surrender rămâne. Și ca idee metaforică este iubirea necondiționată. Până la urmă indiferent de limitele pe care le avem într-o relație sau care sunt sănătos de impus, cumva este important să știm că celălalt poate atât cât poate și că am putea să-l iubim așa cum este.
Cuprinsul
Împărtăşeşte-ne un „eşec care s-a dovedit a fi un succes”.
Toate. Experiențele traumatice pe care le trăim au capacitatea de a deveni experiențe extatice după o perioadă de durere pe care trebuie să o simțim ca să fie bine integrate. La un moment dat ajungem ca percepția pe care o avem în prezent asupra trecutului, să fie cu adevărat vindecătoare și să fie extatică pentru că am învățat foarte multe lucruri din eșecul sau trauma respectivă. Am vorbit mult și în TEDx despre anxietate și cumva fiecare eșec pe care-l avem ne aduce aminte că avem puterea să ne ridicăm și că vine cu acest fapt extraordinar că am supraviețuit, că ne-am dezvoltat și că am învățat ceva din momentele în care am căzut. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri despre eșec. Până și procesul de la Brașov (noi am protestat la un moment dat în 2016-2017 împotriva unor abuzuri din partea primăriei asupra teatrului) care a fost un eșec în ceea ce privea modul în care vedeam lumea și dreptatea. Însă, dacă mă uit înapoi, faptul că m-am luptat spune ceva atât de intim despre mine și îmi dă atât de mult curaj, cu toate că atunci îmi era atât de frică și mi-a fost atât de greu după ce am aflat că ne-au dat afară. Dar acum, uitându-mă înapoi îmi dă foarte multă putere și blândețe. Cumva s-a întâmplat să urmeze imediat un casting și să mă duc la Teatrul Național pentru un proiect care nu s-a mai ținut.
Care crezi ca este superputerea ta?
Intuiția și capacitatea de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, de a aduna oamenii împreună și de a da spațiu. Dacă ar fi să aleg doar una ar fi entuziasmul.
Încheierea
O sugestie tinerilor „descurajați”, pentru a se mobiliza să-și urmeze visul?
Să facă ceva acum! Orice. Sau să-și dea timp și să realizeze că pot să se odihnească și că e ok. Să fie blânzi cu ei! Ca să își urmeze visul, pur și simplu să îl urmeze.
Am un prieten care povestește o amintire de la școală, din copilărie, care e foarte simpatică:
Întreabă profesorul cum a ajuns primul om pe lună. Și ei au zis că a construit rachete etc., la care profesorul le spune: „Nu, prieteni. A ieșit din casă.” Adică avem aceste micuțe detalii cu pasiune. Căutați! Internetul este mama voastră.
Studiați și puteți să faceți orice! Începeți să vorbiți cu oamenii din jurul vostru. Întotdeauna e o parte de research, de a vorbi cu oamenii din jurul tău și o parte în care efectiv faci asta.
Dă leapșa către cine consideri că ar trebui să fie în lumina monitoarelor.
Cu mama, Antoneta Galeș (Tony Mott), știu că ați vorbit deja și își va spune povestea.
Un prieten care a fondat de curând un teatru audio, predă foarte multe cursuri cu, despre și pentru adolescenți, îl cheamă Alexandru Ivanoiu și este proaspăt masterand.
Cred că e interesant să vedem din perspectiva aceasta de 23 de ani, fix atunci când te lovești de viață.
E dificil la 23 și cred că ar fi interesant să aveți perspectiva aceasta.
